Simboluri moderne (II)

...

Semnificația cuvântului tatuaj derivă de la cele două mari influențe pe care le suportă: polineziana și tahitiana. Influența polineziană este sugerată prin cuvântul ”ta” care se traduce prin “a lovi ceva”, influența tahitiana simțindu-și făcută prezența prin cuvântul ”tatau” care se traduce prin ”a însemna ceva”. Diversitatea indivizilor implică o diversitate a tatuajelor pe care aceştia le-au însemnate pe diferite zone ale corpului, practica veche de aproape 5000 de ani.

Primele manifestări a ceea ce numim astăzi 'body art' au apărut întâmplător, cu aproximativ 12.000 de ani î.Hr.: cei care aveau răni pe corp, încercau să le vindece prin frecarea cu cenușă. În urma cicatrizării zonelor afectate rămâneau urme negre, asemănătoare unor desene. Inscripțiile pe piele și autoprovocarea cicatricilor au devenit în scurt timp o tradiție puternic încărcată simbolic, reprezentând fie statutul social, fie apartenența la un anumit grup sau starea de doliu. Omul ca 'sevalet organic' a apărut în Egipt, în perioada construirii marilor Piramide. Tatuajele colorate au devenit populare în rândul locuitorilor din Noua Zeelanda, iar în China, India si Japonia intrau deja ca formă de ornament. În secolele al XVI-lea si al XVII-lea, marinarii au fost 'trend-setteri' în Europa, iar în Statele Unite tatuajele au continuat să facă deliciul mateloților până în secolul al XX-lea când sensul lor a luat o noua turnură.

În 1991 a fost descoperit pe un munte dintre Austria si Italia un bărbat al cărui corp zăcea în acel loc de 5000 de ani. Acestui om i s-a dat denumirea de ”otzi omul zăpezii”, iar pe corpul său s-au găsit 57 de tatuaje printre care o cruce pe genunchiul stâng, 6 linii lungi de 15 cm deasupra rinichiului, și un număr mare de linii paralele pe glezne. Aplicarea tatuajelor pe acele zone ale corpului au făcut specialiștii să afirme că acele tatuaje au fost realizate în scopuri terapeutice, în special pentru tratamentul artritei.

În anul 1948, la 120 mile spre nord de granița dintre Rusia și China, arheologul rus Sergei Rudenko a găsit în mormintele din estul şi vestul munților Altai un număr mare de mumii datând de peste 2400 de ani, mumii pe care s-au găsit semne ce reprezintă o mare diversitate de animale, printre care monștri ce poartă o semnificație magică.

Și în Egipt s-au găsit urme ale practicării artei tatuatului. În 1891 au fost descoperite la Teba rămășițele lui Amunet, una dintre preotesele zeiței egiptene Hathor, rămășițe pe care erau marcate linii, puncte și figuri geometrice abstracte, care atestă prezența ritualurilor magice din acea perioadă. Egiptenii au răspândit în întreaga lume artă tatuatului, arta care în jurul anului 2000 î.Cr era prezentă în întreaga Asie de sud-est.

În Japonia, prezența tatuajelor este marcată prin prezența lor pe figurinele de argilă care datează din anul 3000 î.Cr, tatuaje care simbolizează ritualuri magice și religioase. Maeștrii japonezi în arta tatuajului purtau numele de horis.

Tatuajele polineziene au cea mai răsunătoare reputație din întreaga lume antică, fiind considerate de către poporul polinezian purtătoare ale forței spirituale semnificate prin cuvântul polinezian ”mâna”.

În Samoa tatuajele erau implicate în ceremoniile de încoronare a tânărului conducător de trib și erau considerate elemente esențiale în ascensiunea acestuia. Modul în care erau pictate semnele pe corpurile poporului samoan i-a făcut în 1787 pe un grup de francezi aflat în expediție să afirme: ”bărbații au coapsele tatuate în așa fel încât ai putea crede că poartă haine, deși sunt aproape goi.” Olanda și Noua Zeelandă au purtat influențe ale artei samoane a tatuatului.

În Hawaii arta tatuatului a purtat numele de “kakau”, deținând semnificații spirituale, nu numai artistice. Femeile erau tatuate pe zone ale corpului precum mână, degetele, mijlocul și câteodată limba.

Odată cu sosirea misionarilor vestici, această artă a decăzut și a fost interzisă de majoritatea bisericilor creștine.

În Noua Zeelandă “moko” era denumirea folosită pentru arta tatuatului și se manifestă prin însemnarea pielii folosindu-se tehnicile perfecționate de sculptare a lemnului.

În Indonezia arta tatuatului se păstrează și-n ziua de azi, locul în care se practică fiind Borneo. Datorită faptului că triburile din Borneo nu au păstrat contactul cu civilizația, obiceiurile și ritualurile lor s-au păstrat, rămânând practic nemodificate în urma trecerii anilor și dezvoltării societății.

În India și Tailanda ritualurile de tatuare sunt realizate de către călugări, care poartă semnificație mitică, și care însemnează pe corpuri tatuaje în care înglobează puteri magice.

Ca urmare a culorii închise a pielii africanilor, tatuajele nu sunt vizibile. Ca urmare, africanii își sculptează pielea cu cuțitul sau cu alte obiecte ascuțite și își provoacă cicatrici plasând pe rană nisip sau cenușă.

Femeile persane considerau tatuajele ca însemne ale frumuseții. Grecii și românii au adoptat arta tatuatului de la persani, considerând tatuajele ca un fel de pedeapsă, idee susținută și de marii scriitori români ai acelor vremuri care au observat faptul că sclavii și criminalii erau cei tatuați. În timpul Imperiului Roman, sclavii exportați spre Asia purtau tatuate cuvintele ”taxe plătite”.

Celții au realizat picturi corporale în formă de spirală, realizate cu ajutorul unui drobușor care lasă pe piele însemne de culoare albastră. Aceste picturi semnifică diversele cărări pe care omul le urmează într-o zi obișnuită din viață.

Și America centrală și de sud se atestă urme ale practicării tatuajelor, prin descoperirea în Peru a unor mumii tatuate ce datează din secolul 11 și în Mexic a unor urme de tatuaje ce simbolizează curajul și puterea. Poporul sud-american și-a creat idoli pe care i-a venerat secole de-a rândul și ale căror figuri au fost tatuate pe zonele corporale ale celor ce-i preaslăveau.

În America de nord tatuajele semnificau statutul marital, tatuajele sugerând acest lucru fiind poziționate pe obrazul femeii. În 1846 tatuajele au căpătat o tradiție odată cu izbucnirea războiului civil când cei ce luptau de ambele tabere erau tatuați. Mașina electrică de tatuat a fost inventată în 1891 de către Samuel O’Reilly.

În estul mijlociu pe vremea Vechiului Testament, tatuatul semnifică venerarea zeităților de către păgâni. Moise a fost un susținător al tatuajelor, folosindu-le cu scopul de a comemora eliberarea sclavilor evrei din Egipt.

După întoarcerea căpitanului Cook din Polinezia, arta tatuatului a devenit o tradiție pentru flota britanică, iar la sfârșitul secolului al 18-lea, în majoritatea porturilor britanice există cel puțin un profesionist care realiza tatuaje. În 1862 prințul Țării Galilor a fost tatuat pe braț cu un semn ce semnifica o cruce din Ierusalim.

Tatuajele au căpătat contur în Franța în secolul 18, dar s-au făcut multe speculații în privința efectelor negative ale tatuajelor, fapt care a condus la interzicerea acestei practici.

Criminalii erau tatuați în închisori, tatuajele care prindeau contur pe corpurile lor semnificând autonomia și identitatea. Tatuajele erau de asemenea specifice și pentru membrii unor organizații, care considerau tatuatul ca un simbol al dedicării totale față de acea organizație, tatuaje ce reprezentau convingerile religioase, numărul de ani petrecuți în închisoare, locurile pe unde au umblat membrii acelei organizații. Circurile au profitat ani de-a rândul de pe urma tatuajelor, atrăgând publicul prin prezentarea unor însemne tatuate pe corpurile artiștilor.

Va continua ...