Curcubeu

Imaginați-vă: O zi de vară, tare tare călduroasă, tocmai asfaltul aburește, de parcă încă puțin puțin și va lua foc. Soarele arde totul din jur, fără milă... Ai senzația că ești în pustiu, nimic nu te ajută să-ți echilibrezi temperatura corpului.

Termometrul arată trecut de 40 grade... Grav grav. Vântul nu vrea să-și facă apariția și chiar nici nu are de gând să o facă, iar liniștea capătă amploare. Te simți într-un neant continuu. Spre seară soarele nu vrea să-și părăsească victimele și tot strălucește pe cerul senin ce nu are nici un firicel de speranță că va ploua...

Însă ce se vede la orizont??? Un nour negru negru ca tăciunele se apropie cu ”pași” grăbiți de locul cu pricina. Tot mai repede și mai repede se extinde pe cer, ce de odinioară era senin și limpede ca izvorul. Și brusc se aude un sunet groaznic ce bagă fiori chiar și în cel mai neînfricat suflet, o scânteie cuprinde cerul pe toată lungimea lui și un vânt violent capătă amploare. Bobițe mari și grele încep să liniștească arșița ce a reușit să bage în ”boale” pe mulți.

Vai ce bine e!!!!!! Mult așteptata scăpare de insuportabila căldură a venit. Ploița grea, umedă și răcoritoare alungă orice senzație de disconfort și îți redă liniștea sufletească. După ce a calmat soarele și l-a mai răcorit puțin, el începe să se ivească de după nourii ce între timp din negri au început că capete culori ce încântă ochiul. Privești privești și tot nu te poți opri din a privi așa o artă fină ce nu o poți descrie: curcubeul și apusul. Două palete de culori ce se combină de minune pe cerul cenușiu și umed de la furtună.