Aho-aho!

Înșir pe această foaie albă de pe blog o frumoasă urătură :

Aho-aho femei, bărbați,
Stați la masă și mâncați
Și pe noi ne ascultați:
Anul Nou a venit
Și cu-n an am îmbătrânit.
Dar noi nu ne-am scârbit
Și aici am venit
Să râdem, să vorbim
Și din nou să-ntinerim!

Zângăniți din zurgălăi
Și strigăm cu toții:
Hăi Hăi
Iar cei ce sunt prezenți
Pregătiți ce mai aveți,
Buzunarele scuturați
Dacă sunteți bărbați adevărați!

Hăi Hăi

Doamnelor! voi ce zâmbiți?
Scoate-ți carnea dintre dinți
Niște bani mai căutați,
Lângă soți v-alăturați!

Hăi Hăi......

made by: Taniușa, Mariana, Diana și Mașa.

Ninge, ninge, ninge ...

”Afară ninge liniștit,

În casă arde focul;
Iar noi pe lângă mama stând,
Demult uitarăm jocul...”
(G. Coșbuc - ”În seara de Crăciun”)

Ce frumos ninge afară, de parcă cineva cerne făină sclipitoare peste oraș, țară, țări... În această invadare a fulgilor nici nu ți-e frig! Vântul abia abia de adie, iar gerul nici nu-l mai simți. Adrenalina de fericire îți cuprinde toate încheieturile, toate gândurile, tot corpul. Ești paralizat, fascinat de ceea ce se întâmplă afară. Uiți de toate problemele și de adâncești în tainele copilăriei!

Iei o sanie sau ce găsești pentru a te veseli și te apuci de treabă! Alegi cel mai înalt delușor, te urci pe el, examinezi teritoriul și... și... și...

”Iuhuuuuu... aaaaaaaaaaa... wauuuuuuuuuuu...... ha ha ha ha.... încă o dată, încă o dată” se aude în văzduhul serii de iarnă. Nu te deranjează că ești singur în această seară minunată de iarnă, nu te deranjează că lumea ce rătăcește pe la acea oră se holbează la tine. Tu ești în lumea ta, în micul tău univers unde accesul e limitat și doar puține persoane primesc permis pentru a putea intra acolo!

Afară continuă să ningă. Ninge liniștit și frumos!

Faci o babă de zăpadă, o împodobești, o îmbraci, ca să nu-i fie frig. apoi te gândești că-i va fi trist singure acolo și pentru ai alina plictiseala îi faci și un parteneri, de care ai la fel multă grijă, îl împodobești, îmbraci.

Romantic și trist în același timp....

Ce frumoasă e iarna când ninge!

Curcubeu

Imaginați-vă: O zi de vară, tare tare călduroasă, tocmai asfaltul aburește, de parcă încă puțin puțin și va lua foc. Soarele arde totul din jur, fără milă... Ai senzația că ești în pustiu, nimic nu te ajută să-ți echilibrezi temperatura corpului.

Termometrul arată trecut de 40 grade... Grav grav. Vântul nu vrea să-și facă apariția și chiar nici nu are de gând să o facă, iar liniștea capătă amploare. Te simți într-un neant continuu. Spre seară soarele nu vrea să-și părăsească victimele și tot strălucește pe cerul senin ce nu are nici un firicel de speranță că va ploua...

Însă ce se vede la orizont??? Un nour negru negru ca tăciunele se apropie cu ”pași” grăbiți de locul cu pricina. Tot mai repede și mai repede se extinde pe cer, ce de odinioară era senin și limpede ca izvorul. Și brusc se aude un sunet groaznic ce bagă fiori chiar și în cel mai neînfricat suflet, o scânteie cuprinde cerul pe toată lungimea lui și un vânt violent capătă amploare. Bobițe mari și grele încep să liniștească arșița ce a reușit să bage în ”boale” pe mulți.

Vai ce bine e!!!!!! Mult așteptata scăpare de insuportabila căldură a venit. Ploița grea, umedă și răcoritoare alungă orice senzație de disconfort și îți redă liniștea sufletească. După ce a calmat soarele și l-a mai răcorit puțin, el începe să se ivească de după nourii ce între timp din negri au început că capete culori ce încântă ochiul. Privești privești și tot nu te poți opri din a privi așa o artă fină ce nu o poți descrie: curcubeul și apusul. Două palete de culori ce se combină de minune pe cerul cenușiu și umed de la furtună.