Un bătrân arab, aflat pe patul de moarte, își cheamă cei 3 fii și le spune:
- Copii, eu am muncit toata viața și am reușit să strâng averea pe care o știți: aceste 17 cămile, pe care vi le las vouă. Consider ca dreaptă împărțire a acestor cămile în felul următor:
Ahmed, fiul cel mare va lua 1/2 din numărul cămilelor; Hassan, fiul mijlociu, va lua 1/3 din numărul cămilelor, iar Farouk, fiul meu cel mic va lua 1/9 din numărul cămilelor.
Părintele moare și - după ce îl înmormântează - cei 3 băieți încep să se gândească la modul cum să-și împartă cămilele. Dar cum 17 nu se împarte nici cu 2, nici cu 3 și nici cu 9, problema li s-a părut extrem de dificilă.
Când erau ei mai în ceață, trece pe acolo un bătrân înțelept; invitat la o ceașcă de vorbă, bătrânul descalecă de pe cămila sa (pe care o lasă lângă celelalte) și se așează alături de băieți, ca să le asculte pasul.
După care - cu acordul acestora - face el împărțirea, conform testamentului tatălui lor. Cei 3 copii se declară mai mult decât mulțumiți cu ceea ce au primit, iar bătrânul încalecă pe cămila lui și pleacă mai departe.
Cum a împărțit bătrânul cele 17 cămile celor 3 fii ai arabului?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu