Despre omul frumos

... Ai sa fugi de-aici... Ai sa pleci in America...

- Nu, n-ai sa pleci, imi sopteau frunzele pomilor, iarba.

Ba da!, raspundeam din rasputeri. Ce sa fac aici, in lumea asta urata?

- Ei se vor duce , tu vei ramane, si va veni clipa cand cel mai frumos lucru de pe pamant il vei vedea aici!

Si noaptea in gand ma retrageam in copilarie. Si acolo cerul imi vorbea, raul, si, mai ales, crucile nevorbitoare din cimitirul mic am bisericutei din sat. Inserarea venea ca o zana nevazuta, carabusii alergau prin aer si eu vroiam sa fac rost de aripi ca ale lor.

Linistea devenea apoi stapana, iar stelele isi reluau locul lor de fiecare seara.

(...)

Se spune ca Frumosul s-a nascut intr-o pestera, atunci cand, la lumina focului, doi indragostiti se priveau indelung, in tacere, caci trebuia sa se desparta. Si-atunci el, de disperare, ca sa n-o piarda, a pus mana pe o bucata de carbune si a desenat conturul umbrei ei, pe care flacara o proiecta pe zid.

Si de atunci, Frumosul a ramas, pesemne, ca un stigat mut de indragostit in pestera vietii.

Dar, se mai spune ca Frumosul a aparut si atunci, in vremuri indepartate, cand omul a iesit pentru o clipa din "imperiul necesitatii", a zgaraiat cu unghia lutul proaspat din care isi facuse o ulcica. A zgaraiat vrand sa imite o floare, poate o raza de soare.

(...) Acest Frumos, apoi, a intrat in sufletul unui copil nascut in "Gradina Maicii Domnului" si de aceea el s-a numit Fat Frumos. Si colindand din basm in basm, a facut un drum presarat cu bunatate sufleteasca, cu sacrificii, lasand florile frumosului sa-i cada din mana, neintorcand capul dupa ele, ca un copil risipitor de dragoste. ce duhuri rele a starnit aceasta bunatate, ce invidii ascunse, aceasta frtumusete libera, de i s-a frant viata acestui flacau pe o noua cruce, unde, batut in cuie, isi murmura destinul! "Fa-ma, mama,cu noroc/ si arunca-ma in foc!"

Si-n alte parti ale lumii, Frumosul era pandit de rautatea omului. 1001 de nopti nedormite i-a luat Seherezadei ca sa nascoceasca povesti si astfel sa scape de sabia regelui Sahariar. Frumosul a ajutat-o sa scape.

Ca sa nu mai spun ca, in indepartata China, un imparat a comandat sa i se faca cea mai frumoasa pictura din lume, amenintandu-l pe bietul artist ca, daca n-o sa-i placa, o sa-i ia viata. Si pictura frumoasa a facut pictorul curtii. Cu munti si vai, cu-n cer de basm si cu un mare lac, unde se oglindeau norii si unde, pe micile valuri, tremura o barca. " Nu-mi place!..., striga imparatul. Decapitati-l!" Dar era prea tarziu: pictorul se suise in barca pictata de el si acum, intrat in propriul sau tablou, evadase de uratul acestei lumi, vaslind prin frumos.

Sursa: Dan Puric "despre Omul Frumos"