Oboseală!

Liniște, doar o voce liniștită, melodioasă, expresivă, fără oscilații de ton îmi îndulcește auzul... Pleoapele nu mai vor să mă asculte, tot mai mult și mai mult se apropie una de alta până formează un totul întreg. Eu nu mă las bătută le forțez, le deschid și le fixez.... Acum ochii sunt deschiși dar ce folos că sunt deschiși dacă privirea lor este pierdută, vagă și îndepărtată.. de parcă nu ai vedea omul dar ai vedea prin el. Mâna nu mă mai ascultă... uffffff de ar fi doar mâna! Mai bine spus totul corpul nu mă ascultă. Simt cum picioarele cedează, ceea ce mă face să balansez și să-mi pierd din echilibru. Ce bine că am găsit un punct de reper!!!!! Cu ajutorul lui nu voi mai arăta așa de ciudat... nu voi mai arăta, asta nu înseamnă cu nu arăt.

Mă grăbesc să găsesc un loc mai sigur, în minte îmi vine doar unul: PATUL!

Vai ce bine e acolo: pernă, plapumă, o saltea moale moale și ce e cel mai important e micul tău univers unde te poți relaxa și scăpa de mult prea obositoarea oboseală....

Când simți oboseala în pleoape nu mai ești tu. Gândurile zboară cu totul și cu totul altundeva, dormi efectiv cu ochii deschiși iar visurile, visurile îți invadează viața reală. Nu mai știi ce e realitate și ce e vis. Te forțezi să-ți revii, încerci să-ți găsești de lucru doar să nu mai simți oboseala care trage după ea somnul. Fără succes, e mai puternică decât tine. Chiar de te ține 10 min, ai impresia că a fost o vecie, o vecie în care nici nu te-ai odihnit normal, mai mult te-ai obosit și mai tare prin opunerea de ați relaxa corpul, gândirea, ochii și a limpezi mintea....

3, 5, 7 min ar fi de ajuns să dai voie pleoapelor să se îmbrățișeze pentru a te simți mai bine, pentru a judeca mai limpede și mai ager... Ce stupizi suntem uneori când alergăm contra vântului, dar prin asta și e farmecul vieții....

Oboseală.. Oboseală continuă chiar de dormi suficient. Din ce cauză? Din cauza neștiinței de a te relaxa, de a savura din plăcerile vieții.... Obișnuința de a trăi și de a face orice pentru a supraviețui a tăiat din toată frumusețea ei, ne-a obosit și ne-a urâțit...

Trăiți viața din plin și nu vă obosiți căutând fericirea care este chiar sub nasul vostru!

Filmulețul de jos reliefează opunerea insistentă a unui cățeluș de a nu dormi. De ce o face? Ce-l împiedică să doarmă?